Sunt momente în care îmi doresc să pot şterge toate greşelile cu un burete. Ştiu că toată lumea îşi doreşte asta câteodată. Şi nu pot merge mai departe fără să mă simt trasă înapoi de aceste greşeli. Nici măcar nu ştiu dacă pot să discern. Sunt momente în care mă simt un nimeni, momente în care mă simt slabă, momente în care nu văd rostul vieţii... chiar dacă sună emo. Şi ştiu că toată lumea are momente din acestea.

Însă acum parcă îmi amintesc mai clar toate greşelile din anul care îşi scurge ultimele picături prin noi. Pentru că noi stabilim consistenţa şi natura timpului. Şi niciun sfârşit de an nu-mi provoacă sentimente pozitive. Parcă la fiecare final încercăm să tragem de timp, să mai rezolvăm din probleme, să mai reparăm din greşeli, să ne mai cerem scuze... Şi timpul continuă să alerge... Şi mă trezesc în ultima seară a anului, cu mai puţin de jumătate dus la îndeplinire... mai puţin de jumătate din ceea ce îmi propusesem. Şi ultimul lucru pe care mi-l doresc, în fiecare an, fără excepţie, este să o iau de la capăt, şi în sinea mea chiar încerc să uit de răul din anul care tocmai se stinge sub ochii mei şi ai tuturor. Şi ciudat... apoi mă trezesc cu artificii deasupra capului meu, şi toată lumea se felicită şi cântă "Happy New Year" de la Abba. De fapt nu, "Happy New Year" se cântă dimineaţa, când toată lumea se trezeşte din mahmureală şi unii mai regretă ceea ce eu am regretat în ultima zi din anul anterior. Dar nu asta e ciudat. Ciudat e faptul că ceea ce mă chinuia pe 31 decembrie prin amintiri... nu mă mai chinuia pe 1 ianuarie. Toate problemele rămâneau în umbră şi făceau loc noilor probleme din noul an.
În concluzie, vă doresc tuturor să aveţi parte de acest sentiment la trecerea dintre ani. Să uitaţi de tot ce a fost în anul care trece (lucrurile urâte, bineînţeles) şi să păşiţi în noul an mai buni şi mai fericiţi.
Happy New Year! :)

iarna

Primele pânze îngheţate pe geam... şi mă cutremur simţind iarna până în străfundul inimii. De fapt, nu am de ce mă plânge... ador frigul. Da, una dintre anomaliile mele: deşi sunt născută vara, ador frigul.
Iarna e un anotimp al contrastelor. Nu cred să existe un alt anotimp care să împletească mai minunat tristeţea şi bucuria. Şi din albul acela pur şi infinit parcă aştept să tresară dintr-o dată... ceva.
Am mâinile îngheţate. Şi nimeni şi nimic nu mi le poate încălzi. Mă îngrijorează faptul că se îndreaptă spre suflet. Şi nu îl pot proteja. Deja îmi văd "totul" îngheţat... iubirea, durerea şi zâmbetul.
O statuie plină de o viaţă rece. Şi ea va reînvia doar atunci când cineva se va îndura să-i cioplească un alt suflet. O nouă puritate, pentru că celălalt suflet a fost murdărit de păcat.
Şi e un zbucium continuu, un zbucium de un calm forţat, asemeni fulgilor rupţi din nori, care poate ar vrea să se dezlănţuie, dar nu o pot face fără voia vântului.
Şi apoi se opreşte. Şi totul e de un alb de neatins, echilibrat şi rece.

pic by narcissa [http://narcissa09.blogspot.com]