joi, ianuarie 20

an nou, timp nou (?)

Iar îmi vor trebui vreo 7 luni ca să mă obișnuiesc să scriu 2011 la dată în caiete.
An nou, timp nou, pe care probabil îl voi pierde în măsură de 60% ca de obicei, dar până atunci mai este, sunt doar la stadiul de propuneri momentan.
E prima oară când scriu și n-am nimic de povestit. Totu-i bine, lumea e veselă, mai mult sau mai putin, măcar Pământul se învârte în continuare.
Am dat peste blog azi întâmplător și am avut remușcări că l-am abandonat fără drept la replică. Așa că, având/neavând ceva de zis, îl reîmprospătez. Fără sens, logică sau interese ascunse.
Dacă mai dă cineva pe aici din când în când și citește asta, îi doresc succes la bac(uri). Că avem anual cel puțin câte un bac, indiferent de vârstă, nu? Am I right? Maybe I'm not.

marți, februarie 2

De-acolo până aici

Era senin și ger. Te țineam în brațe de 24 de ore. Virtual. Acum 12 secunde au fost exact 24 de ore. Și nu-mi era frig.
Doi proști mă pâsâiau. Nu i-am înjurat, nici măcar în gând, pentru că ei nu știau că te țin în brațe. Și nu mă atinge nimic.
Mergeam de 20 de minute. Nu mai clipisem de multă vreme. Și când mi s-au întâlnit genele și-au oferit reciproc în dar fărâme de apă. Și mi-am dat seama că au trecut 24 de ore, 20 de minute și 12 secunde de când te țineam în brațe.
Virtual.

miercuri, decembrie 23

Devine suspectă plictiseala asta. Eu mă plictisesc. Zilnic. Mereu. Toţi sunt plictisiţi. Iată ce face o jumătate din mine de plictiseală:
PLICTISEÁLĂ,
plictiseli, s.f. 1. Stare sufletească apăsătoare, ușoară depresiune morală provocată de singurătate, de lipsa de ocupație sau de o ocupație neatrăgătoare, de monotonie etc.; gol sufletesc, urât, plictis. 2. Enervare, necaz, supărare.
Stare sufletească apăsătoare deci... nu mai apăsătoare decât Cerul pentru Atlas. Părerea mea.
Uşoară depresiune morală provocată de singurătate... Uşoară? pf... Cine nu e singur azi să ridice un deget, că nu suntem la şcoală.
Lipsa de ocupaţie ziceţi voi... eu am tot timpul ceva de făcut şi... ah, aş fi vrut să spun că toate mi se par neatrăgătoare şi monotone, dar... era menţionat în continuare în definiţie.
Nu-i dau de capăt.
Nu.
Cealaltă jumătate nu se plictiseşte totuşi. Cealaltă jumătate e mereu cu privirea într-un punct fics (ca şi Alecsandri, că aşa îmi place mie) dintr-un tablou reprezentând un peisaj boreal care include un munte de ape negre, iar punctul meu e în vârf. Ce-i în vârf? Ce mă atrage în punctul acela? Ce mă atrage la tine?
Destul cu partea neplictisită. Mă întorc la cealaltă, că... se plictiseşte.

joi, decembrie 17

O lacrimă se prelinse din adâncul sufletului până la inimă, urmată imediat de o alta pe aceeaşi traiectorie. Urmărire generală. O a treia o ia pe scurtătură, pe frunte şi se sfărâmă în patru din cauza pulsului din tâmplă. Dar prima a pierit nereuşind să se decidă în care cameră să intre, iar a doua... Ei bine, a doua a murit strivită de mâna dreaptă.

marți, septembrie 8

Rupte

În momentul de faţă ar trebui să am inspiraţie să scriu ceva. Când mă gândesc la cărarea asta, mă ia un fior pe şira spinării... şi sună prea medical ce scriu eu aici. Îmi vine într-o oarecare măsură să plâng, dar parcă nu destul ca să mă dezlănţui. Să râd nu pot, categoric, ar fi ipocrit şi aş dovedi lipsă de respect faţă de calea ce mi se deschide în faţă. Impune destul de mult respect şi... ce să mai, nu se cuvine.
Cum pot să mă pierd dacă nu am unde să merg? Nu mă mai simt acasă niciunde. Cred că "acasă" a rămas undeva la jumătatea distanţei dintre Suceava şi Cluj, poate am pierdut bagajul în care aveam "acasa"... nu ştiu.
Când văd cât de uşor se transformă totul în scrum, mă înspăimânt. Şi câte idei, şi toate pierdute în vânt...
Dar acuma nu vreau să mă gândesc la partea gri, vreau să las necunoscutul să mă invadeze, să îmi imaginez cum va fi, deşi ştiu că nu va fi cum îmi imaginez.
Acum mi-e greu. Dar să ştiţi că mă voi întoarce. :)

luni, iulie 27

Primordialitate

Raze flămânde
pârjolesc suflarea
cu dragoste maternă.

Unde transparente
înghit poarta
Infinitului.

Adieri albastre
alungă visarea
din cristale.

Iar pământul tandru
cuprinde în braţele-i tainice
totul.