De-acolo până aici

Era senin și ger. Te țineam în brațe de 24 de ore. Virtual. Acum 12 secunde au fost exact 24 de ore. Și nu-mi era frig.
Doi proști mă pâsâiau. Nu i-am înjurat, nici măcar în gând, pentru că ei nu știau că te țin în brațe. Și nu mă atinge nimic.
Mergeam de 20 de minute. Nu mai clipisem de multă vreme. Și când mi s-au întâlnit genele și-au oferit reciproc în dar fărâme de apă. Și mi-am dat seama că au trecut 24 de ore, 20 de minute și 12 secunde de când te țineam în brațe.
Virtual.