N-am inspiraţie. Deşi palatul mi-e plin de soare, de zâmbet şi de verde, deşi supuşii mă iubesc, nu am inspiraţie. Of... Dau regatul meu pentru o rază de inspiraţie. Voi da de veste în ţară, căci fără inspiraţie palatul mi se prăbuşeşte, soarele mă trădează. Nici măcar soarele nu mi-e alături necondiţionat. Nu l-am mai preaslăvit în ode şi cântări de luni întregi. E normal deci să văd un veşnic apus. Şi oamenii se răzvrătesc la vederea apusului interminabil şi vina e a mea. Va trebui să mă pierd în valurile verzi ale pădurii şi să nu fiu iubită de nimeni. Doar soarele va şti unde mă aflu şi va putea porunci cerului să aprindă pădurea cu văpaia apusului. Mă va sili să mă întorc, ştiu că nu mă va lăsa să mă predau. Dar nimic nu va mai fi ca înainte.
Trâmbiţaţi, deci, în întreaga ţară! Un regat de gânduri şi amintiri în schimbul unei raze de inspiraţie!
